sâmbătă, 19 februarie 2011

Ce facem cu icoanele vechi sau deteriorate?

Icoana este chip al prototipului. Ea este orice reprezentare ce reflectă realitatea. Dar icoana ortodoxă este o altă vedere. Ea este poza unei realităţi nevăzute, este filmul unui simbolism dinamic. Icoana prezintă ceea ce în mod normal nu se vede, este o pregustare a vieţii de după moarte.
Sunt unii oameni care se numesc creştini, dar nu văd rostul şi valoarea icoanei. Idei reformatoare sau restauratoare s-au mai întâlnit în viaţa Bisericii, s-au mai opus înţelegerii duhului legii adus de Hristos. Dar raţiunea şi importanţa covârşitoare a icoanei izvorăsc tocmai din esenţa creştinismului, din realitatea prezenţei lui Dumnezeu în om, icoana Sa. Deşi aceleaşi împotriviri vechi sunt formulate de către oameni născuţi de curând, icoanele nu vor putea fi înlăturate din viaţa privată sau publică a credincioşilor.
Icoana este un lemn sau metal, sau hârtie, sau plastic, acoperit cu ou, uleiuri pulberi sau aur pentru a reprezenta realităţi ce transcend toate acestea, ce le absorb şi le transfigurează. Şi deşi leagă această lume de realitatea supremă, icoana se supune şi regulilor acestei lumi. Astfel, ea se poate degrada sau şterge, se poate strica sau distruge. În ciuda faptului că este sfinţită prin chipul reprezentat şi fiind imaginea veşniciei, icoana se poate înmormânta şi dezintegra sub negura timpului şi a vremurilor.
Icoanele deteriorate se pot da la recondiţionare sau restaurare. Deşi sunt cazuri de minuni în care icoana îşi reînnoia singură chipul, majoritatea icoanelor vechi trebuie restaurate sau repictate pentru a i se reda strălucirea potrivită. Astfel, icoanele din lemn pot fi donate mănăstirilor ce au atelier de pictură pentru a folosi în continuare "trupul" fostei icoane pentru a crea o alta. În cazul în care materialul din care este confecţionată icoana a suferit o degradare prea importantă, el se va arde.
Icoanele din hârtie, dar care nu au fost plastifiate sau protejate, se pot degrada foarte uşor. Sunt persoane care au strâns icoane ca amintire a diferitelor evenimente la care au participat sau locuri pe care le-au vizitat. Uneori, ele pot fi destul de numeroase, punând în dificultate evlavia creştinului care le deţine.
Astfel de icoane pot fi dăruite. Alţi creştini s-ar putea bucura de o icoană deosebită, încărcată cu o anumită istorie. Ceea ce este un surplus pentru cineva poate fi o binecuvântare pentru altcineva. Icoana însă nu se dăruieşte oricui. Ea nu trebuie dată forţat unor persoane incapabile de evlavia cuvenită acestui lucru sfânt. Icoana se oferă celui care are nevoie, celui ce vrea să-i dea cinstea cuvenită.
Unii creştini colecţionează icoanele în albume. Ele pot deveni un adevărat jurnal de vacanţă, o imagine a pelerinajelor efectuate. Albumul cu icoane poate fi şi un album al familiei cereşti, cu imagini ale fraţilor şi surorilor cu care ne vom întâlni deplin în viaţa de după moarte.
Icoana, chiar deteriorată fiind, nu se aruncă la coş. Ea trebuie arsă pentru ca imaginea şi realitatea reflectată să nu fie întinate de locuri sau atitudini murdare. Focul va permite desfacerea legăturii dintre materie şi chipul pictat.

Sursa: Ziarul Lumina

miercuri, 16 februarie 2011

Pomelnic

Pe care este dator atat monahul cat si mireanul sa-l citeasca in fiecare zi, cu umilinta, cu osardie si cu evlavie.

PENTRU SFÂNTA BISERICA
Adu-Ti aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de mila si de indurarile Tale cele din veac, pentru care Te-ai intrupat si de voie ai rabdat rastignire si moarte, ai inviat din morti, Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal, pentru mantuirea tuturor celor ce cred drept in Tine.

Cauta spre smerenia si rugaciunea tuturor celor ce cu toata inima Te cauta pe Tine. Pleaca-Ti urechea si auzi smerita mea rugaciune, a nevrednicului robului Tau,intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe care o aduc Tie pentru poporul Tau.
Mai intai, adu-Ti aminte de soborniceasca siapostoleasca Ta Biserica, pe care ai castigat-o cu scump sangele Tau intemeiaz-o, intareste-o, lateste-o, inmulteste-o, impac-o si o pazeste nebiruita de portile iadului in veci, iar intaratarile ce se pornesc asupra ei le potoleste.

Stinge navala paganilor, pornirile ereticilor degrab le sfarama, le dezradacineaza si intru nimic le intoarce, cu puterea Sfantului Tau Duh ( o inchinaciune ).

PENTRU CEI VII
Mantuieste, Doamne, si miluieste pe dreptcredinciosul tau popor. Supune sub picioarele lui pe tot vrajmasul si potrivnicul si sadeste in inima lui cele bune si de pace pentru sfanta Biserica; ca sa vietuim, prin linistea lui, viata lina si fara de galceava, in dreapta credinta, indeplina crestinatate si curatie ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe prea sfintitii patriarhi ai lumi isi Prea Sfintitul si indreptatorul Sinod, pe arhiepiscopul ( sau episcopul ) nostru ( numele ), pe toti prea sfintitii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, pe preoti, diaconi si pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus sa pastoreasca turma Ta cea cuvantatoare si, pentru rugaciunile lor, miluieste-ma si ma mantuieste si pe mine pacatosul ( O inchinaciune ).

Mantuieste,Doamne, si miluieste pe dreptcredinciosii carmultori al tarii, pe mai-marii ostilor, pe capeteniile oraselor si satelor si pe toti binecredinciosii si de Hristos iubitorii ostasi ( O inchinaciune ).
Mantuieste, Doamne, si miluieste pe parintele nostru staretul ( numele ) si pe fratii nostri cei intru Hristos si, prin rugaciunile lor, mantuieste-ma si pe mine pacatosul ( Numai pentru calugari; o inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe parintele meu, duhovnicul ( numele ) si-mi iarta pacatele prin rugaciunile lui. ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe toti cei ce se ostenesc si slujesc si pe cei ce cu osardie au slujit in sfant locasul acesta, fratii nostri, cu lucrul mainilor ; pe cei pusi in ascultari ; iconomi,ajutori de iconomi si pe cei impreuna cu dansii ostenitori, pe slugile mirenesti, pe lucratorii de pamant ai acestei sfinte manastiri si pe toti ortodocsii crestini catre Tine ( O rostesc numai calugarii; o inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, sl miluieste pe parintii mei ( numele )pe fratii, surorile, pe toate rudeniile cele dupa duh si dupa trup si pe prieteni ; si le daruieste lor pacea Ta, indestulandu-i cu bunatatile cele lumesti si cu cele mal presus de lume ( O inchinaciune ).
Mantuieste, Doamne, si miluieste sfintele manastiri din Sfantul Munte,din Tara Romaneasca si de pretutindenea si pe parintii si fratii mei,care vietuiesc si petrec intr-insele ; si ma miluieste si pe mine,pacatosul, pentru rugaciunile lor ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste, dupa multimea indurarilor Tale, pe toti sfintii ieroschimonahi, ieromonahi, ieroschidiaconi, ierodiaconi,schimonahi si monahi, schimonahii si monahii, si pe toti cei ce cu evlavie si cu infranare vietuiesc prin manastiri, prin pustii, prin pesteri, prin munti, prin inchisori, prin crapaturile pietrelor, prin ostroavele marilor, in orice loc si latura si care slujesc si se roagaTie cu crestineasca, dreapta si buna credinta. Usureaza-le povara,mangaie-i in necaz si-i intareste in nevointa, cu puterea Ta ; iar prin rugaciunile lor, daruieste-mi si mie iertare de pacate ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne, si miluieste pe batrani si pe tineri, pe saraci sipe sarmani, pe vaduve si pe cei ce se afla in neputinte, in griji, in nevoi, in rele patimiri, in robii, in temnite si in inchisori si, mai ales, pe cei izgoniti pentru Tine si pentru dreapta credinta ortodoxa,de limbile cele fara de Dumnezeu si de cumplitii eretici, fiindca sunt robii Tai. Miluieste-i pe dansii, cerceteaza-i, intareste-i, ii mangaie si degrab, cu puterea Ta, ii slobozeste si le da izbavire de orice fel de greutati ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne,miluieste si imi iarta tot ce eu, ca un om neputincios, am gresit Tie,si m-am smintit si nebuneste m-am departat de la calea mantuirii, ia rprin desartaciunea mintii mele m-am abatut, ca un ticalos, catre fapte necuvioase. Rogu-ma dar : Intoarce-ma iarasi pe calea mantuirii, prin dumnezeiasca Ta iconomie ( O inchinaciune ).

Uneste cu sfanta, apostoleasca si soborniceasca Ta Biserica pe cei ce s-au departat de la dreapta credinta si care intunecandu-se cu eresurile, se afla intru pierzare, luminandu-i cu stralucirea cunostintei Tale ( O inchinaciune ).

Mantuieste, Doamne si miluieste pe cel ce ma urasc, ma dosadesc si ma asupresc si nu-i lasa pe dansii sa piara pentru mine ticalosul ( O inchinaciune ).

PENTRU CEI RAPOSATI
Pomeneste, Doamne, pe cel ce s-au mutat din viata aceasta :binecredinciosii imparati si domni, imparatese si doamne, preasfintiti patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, preoti,diaconi, intregul cler bisericesc, cinul monahicesc, ctitori ai sfant locasului acestuia, si-i odihneste impreuna cu sfintii Tai in vesniceleTale locasuri ( O inchinaciune ).
Pomeneste, Doamne, sufletele adormitilor robilor Tai parintilor mei ( numele ),fratiior, surorilor si tuturor rudentilor mele dupa duh si dupa trup,iertandu-le lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie ;daruieste-le imparatia si impartasirea vesnicelor Tale bunatati,indulcirea Ta cea fara de sfarsit si fericita viata ( O inchinaciune ).

Pomeneste, Doamne, pe toti cei ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice : parinti si frati at nostri si drept slavitori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni; salasluieste-i cu sfintiiTai acolo unde straluceste lumina fetei Tale, iar pe noi miluieste-ne ca un bun si de oameni iubitor ( O inchinaciune ).

Daruieste, Doamne, iertare de pacate tuturor parintilor si fratilor nostri, care mai inainte de noi s-au mutat, intru buna credinta siintru nadejdea invierii, si le fa lor vesnica pomenire ( de trei ori ).

PENTRU TINE
Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul ( O inchinaciune ).

Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului ( O inchinaciune ).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieste-ma ( O inchinaciune ).

Fara de numar am gresit, Doamne iarta-ma ( O inchinaciune ).

luni, 14 februarie 2011

Dragostea...

..trebuie sărbătorită în fiecare zi nu doar în zilele care ne sunt impuse de o societate a consumului. Un consum de cele materiale şi nu de cele spirituale, căci acestea, pentru a fi în bună rânduială ar trebui să fie poziţionate invers pe lista de priorităţi...cele spirituale şi apoi cele materiale...căci "Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?" (Matei 6:26)
A devenit o modă, ca şi altele, ca în ziua de 14 februarie să cumpărăm inimioare şi să le dăm celui sau celei pe care îl, o iubim.
De ce nu am putea totuşi să ne arătăm dragostea faţă de cel de lângă noi şi în alte zile...îmi interzice cineva să-i dau alesului meu o turtă dulce sau poate o bomboană sau ceva ce ştiu că i-ar plăcea, sau poate o carte în altă zi decât 14 februarie?!...sigur că nu!. deaceea consider că această modă nu-şi are locul în obiceiurile noastre...Dragostea este un sentiment nobil...Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată...(Corinteni 13)
Dragostea îndumnezeieşte!. căci pentru aceasta Hristos, Mântuitorul nostru s-a întrupat şi şi-a aşezat trupul Său pe Sfânta Cruce, simbol ce arată dragostea prin cele două axe ale sale, cea verticală - dragostea de Dumnezeu şi cea orizontală - dragostea de neam..
Vă propun să încercăm şi noi, cu ajutorul lui Dumnezeu să sărbătorim dragostea de El, de Sfinţii Săi şi de aproapele nostru în fiece zi pe care o primim.

Cu drag, A.T.

vineri, 11 februarie 2011

Operaţiile estetice...



Asistăm în aceste vremuri în întreaga lume şi, implicit în România, la o amplificare aparent fără limite a fenomenului operaţiilor estetice. Dincolo de senzaţionalul şi oportunitatea (uneori discutabilă) ale unor asemenea intervenţii chirurgicale, se naşte o firească întrebare creştină: este păcat să-ţi faci operaţie estetică? Întrebarea este cu atât mai justificată, cu cât şi-o pun din ce în ce mai mulţi credincioşi, iar un posibil răspuns din partea Bisericii ar putea determina o mai profundă cântărire a deciziei de a te supune unei asemenea intervenţii.
Sute de mii de persoane doresc anual să arate mai bine, motiv pentru care apelează la cabinetele de specialitate. Televiziunile dezbat zilnic subiecte referitoare la transformările estetice ale "vedetelor", ca să nu mai vorbim despre faptul că, săptămânal, o emisiune tv este dedicată chinurilor prin care trec unele femei, în special, ce se consideră urâte, pentru a fi mai frumoase, mai plăcute soţilor, prietenilor, familiei sau colegilor. Chestiunea comportă o abordare mai articulată, de vreme ce Biserica nu s-a pronunţat până acum oficial cu privire la această delicată problemă.
De ce ajung oamenii să-şi schimbe chipul
Pentru a înţelege şi a putea deschide calea unei meditaţii mai serioase asupra subiectului în discuţie, am cerut părerea domnului dr. Cristian Niţescu, specialist în domeniu, director medical al Spitalului de Chirurgie Plastică din Bucureşti.
Domnia sa ne-a vorbit despre istoria acestui fel de intervenţii, cauzele care determină oamenii să recurgă la ele, despre implicaţiile lor în planul fizic, psihic şi chiar spiritual.
Conform datelor oferite de domnul dr. Cristian Niţescu, chirurgia plastică se practică încă din Antichitate. În acest sens, există dovezi de pe la anul 3400 î.Hr., când în Egiptul antic sau în India antică "se făceau intervenţii de rinoplastie (chirurgia nasului) sau extracţie de grăsime... Oamenii, încă din cele mai vechi timpuri, au încercat să se înfrumuseţeze sau să corecteze defecte prin intervenţii estetice sau machiaj, chiar dacă standardele de frumuseţe s-au schimbat de-a lungul timpului".
Aşa cum precizează domnul doctor, oamenii decurg la asemenea operaţii din mai multe cauze: lipsa de încredere în sine dată de un aspect fizic de care persoana este nemulţumită. "În timp, acest lucru acţionează asupra psihicului, se acumulează frustrări, persoana respectivă devine mai retrasă, mai închisă în sine".
O altă cauză este dorinţa de a avea succes în carieră. "În cele mai multe cazuri, dintre doi candidaţi la un interviu pentru angajare, va fi aleasă persoana care este mai plăcută ca aspect fizic, mai ales dacă este vorba de un job care presupune şi relaţii cu publicul", mai spune domnul doctor.
În fine, o cauză importantă pentru care omul recurge la operaţii estetice este dorinţa de avea succes în viaţa personală. "Cine nu este mulţumit cu sine nu poate mulţumi persoana iubită, ceea ce duce la lipsa de armonie într-un cuplu", concluzionează domnul doctor Niţescu.
Frumosul şi jurământul lui Hipocrate
Deşi, de foarte multe ori, clinicile de specialitate accentuează efectul benefic, pozitiv, al acestui gen de intervenţii chirurgicale (interesul pecuniar nefiind de neglijat în asemenea situaţii), fără îndoială există şi efecte fizice mai puţin cunoscute ale operaţiilor estetice, unele dintre ele fatale sau mutilatoare pe viaţă. "În general, majoritatea intervenţiilor, dacă pacienţii urmează indicaţiile postoperatorii ale medicului, au consecinţe pozitive. Ele nu vor afecta negativ sănătatea pacientului... Etica în chirurgia plastică nu diferă cu mult de etica în medicină, în general. Se porneşte de la jurământul lui Hipocrate: medicul nu trebuie să facă rău. În consecinţă, doctorul trebuie să decidă dacă intervenţia ce urmează să o sufere este în beneficiul pacientului. În caz contrar, medicul trebuie să refuze operaţia respectivă şi să-i explice pacientului motivele pentru care această intervenţie nu este adecvată, îndrumându-l astfel pe acesta spre luarea unei decizii corecte. În anumite cazuri, este necesar ca medicul să îndrume pacientul spre un psiholog sau spre un preot cu care acesta să poată discuta despre ceea ce îşi doreşte să schimbe şi care să-l ajute la pregătirea psihică şi sufletească", precizează domnul doctor Niţescu.
Din punct de vedere psihic şi sufletesc, aşa cum ne asigură specialistul, "impactul este mare. O persoană care toată viaţa şi-a dorit să corecteze un defect, să facă o schimbare, radiază după o asemenea intervenţie, devine încrezătoare în sine şi capătă o linişte şi o mulţumire sufletească, care se vor reflecta în toate aspectele vieţii", mai spune specialistul.
Mândria şi iubirea de sine sunt păcate
Şi, totuşi, din perspectivă creştină, ar putea exista o problemă: omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, chiar dacă, după căderea în păcatul primordial, s-a pierdut asemănarea cu Dumnezeu, dar s-a păstrat, alterat, ce e drept, chipul pe care omul este dator să-l restaureze prin virtuţii morale, adică viaţă curată, creştină, şi fapte bune. Împăratul David spunea în Psalmul 138: 13, 14, următoarele: "Că tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte."
În cazul operaţiilor estetice, dacă se poate vorbi despre un păcat, discuţia trebuie să se refere la mândrie, la iubirea de sine, pe care Sfântul Maxim Mărturisitorul o defineşte a fi "maica tuturor relelor... izvorul tuturor păcatelor", precizând că avem în vedere nu iubirea de viaţă spirituală, ci pe aceea a trupului întinat de păcatul primordial.
Este un aspect pe care l-a sesizat şi doctorul Niţescu: "Dacă ne referim la autoidolatrie, la mândrie, la omul care se iubeşte prea mult pe sine şi se consideră un etalon, atunci vorbim de un păcat. Consider că un om care are credinţă în Dumnezeu o păstrează indiferent de ce modificări fizice suferă, acestea ajutându-l mai degrabă să îşi păstreze un echilibru interior şi să fie mai bun şi mai împăcat cu sine... Am putea considera mai degrabă chirurgia plastică un dar de la Dumnezeu, pentru a fi mai buni şi mai mulţumiţi", este de părere acesta.
Înlăturarea urâtului, nu iubire de sine
Părintele prof. dr. Nicolae D. Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, este de părere că operaţia estetică "face parte din binele pentru trup, care nu este de neglijat în Creştinism... Trupul, după învăţătura creştină, este lăcaş al Duhului Sfânt şi Apostolul Pavel ne învaţă că trebuie să ne îngrijim de trupurile noastre: "Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele lui", scria acesta efesenilor (Efeseni 29, 30). O operaţie estetică, urmărind înlăturarea urâţeniei trupului, se poate înscrie tot pe această linie de îngrijire pentru trup... Una este să-ţi împodobeşti trupul şi alta este să înlături urâţenia", ne-a declarat părintele profesor.
Perspectiva creştină de abordare a problematicii operaţiilor estetice oferă, iată, o invitaţie la o meditaţie mai profundă care poate da fiecăruia răspunsul dorit la întrebarea dacă aceste intervenţii sunt un păcat sau nu. De aceea, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că o îngrijire pentru binele trupului trebuie să fie dublată de cealaltă îngrijire, cea duhovnicească, în aşa fel încât făptura noastră astfel împlinită să păşească în curăţie spre mântuire.

miercuri, 9 februarie 2011

Taina Sfintei Spovedanii - Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ

Taina Sfintei Spovedanii
O cunoaştem din predanii,
Cât de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume
Pentru ea, Mântuitorul
A vorbit la-ntreg poporul,
Că nu este mântuire
Fără de mărturisire.
Pentru că Hristos ne-nvaţă,
Sfinţii Apostoli dau povaţă
Să ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.
Pentru taina pocăinţei
Au grăit, de-asemeni sfinţii
Ei canoane au fixat
Să ne spovedim curat.
Şi Biserica ne cheamă,
Şi ne-nvaţă ca o mamă,
Şi cu multă umilinţă
Să venim la pocăinţă.
Pocăinţa-i taină mare
Dată pentru fiecare
Pentru drept şi păcătos
Care crede în Hristos.
Pentru tânăr şi bătrân
Pentru slugă şi stăpân
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce stă pe tron.
Pentru turmă şi păstori,
Pentru cei din închisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Şi precum ne-nvaţă Crezul
Spovedania-i botezul
Care spală, care curmă
Tot păcatul, fără urmă.
De voiţi mai mult să ştiţi
În Scriptură să citiţi;
Veţi găsi exemple multe
De-ar fi cine să le-asculte.
Oare frate, n-ai văzut
Pe David când a căzut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?
Chiar şi Petru, râvnitorul,
Şi-a trădat Mântuitorul,
Ba şi-n public s-a jurat:
"Nu-l cunosc, cu-adevărat!"
Iar când Domnul l-a privit
Petru jalnic s-a căit
Şi a plâns în toată viaţa
Umezindu-şi zilnic faţa.
Apoi, Pavel, tot la fel
Nu a plâns destul şi el?
Când pe mulţi creştini lega
şi la Templu-i aducea?
Şi câţi sfinţi şi cuvioşi
N-au ieşit din păcătoşi?
Care-au plâns şi-au suspinat
Pentru orişice păcat.
Tot mereu părinţii noştri
Şi părinţii dragi ai voştri,
Post de post se spovedeau
Şi mereu se-mpărtăşeau.
Ei nu amânau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci făceau cu pregătire
Sfânta lor mărturisire.
Şi n-aveau atunci ca noi
Viaţă bună, ci nevoi,
N-aveau cărţi de rugăciune,
Nici biserici mari şi bune.
N-aveau preoţi mulţi în sate,
Dar vezi, nici aşa păcate,
Nu cântau ca noi frumos,
Ci trăiau după Hristos.
Nu spuneau din gură multe
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorbă, orice sfat
Le primeau cu-adevărat.

luni, 7 februarie 2011

Raclă pentru Sfântul Ioan Rusul

Innoim Apelul si Rugamintea pentru Racla Sfantului Ioan Rusul!
- 2010-12-30 -
Pentru ca lucrarea la racla Sfantului Ioan Rusul continua ne adresam in continuare dvs, credinciosilor, pentru a putea duce la bun sfarsit aceasta lucrare cu rugamintea pe care am lansat-o in aceasta vara de a contribui cu obiecte din aur sau argint. Va multumim celor care ati donat pana acum, iar celor care afla acum, va incurajam sa contribuiti dupa posibilitatile dvs la construirea raclei Sfantului Mucenic Ioan Rusul care va adaposti sfintele sale Moaste (partea aflata in prezent la Manastirea Sf Ioan Rusul din loc. Slobozia, Jud.Giurgiu). Sfantul sa va rasplateasca!

Iubiţi credincioşi cu ajutorul lui Dumnezeu la Monetăria Statului s-a început proiectul unei racle (adecvate) din aur şi argint care să poată adăposti moaştele Sfântului Ioan Rusul – făcătorul de minuni. Deoarece în momentul de faţă moaştele se păstrează într-o racla mică, dorinţa noastră şi a sfântului este de a face o raclă frumos împodobită, aşa cum se bucură toţi sfinţii care au căpătat trecere şi evlavie în rândul credincioşilor; ţinând cont că Sfântul Ioan Rusul este un grabnic ajutător, atât mamelor care nu pot naşte prunci, cât şi persoanelor aflate sub povara diferitelor boli grele.
În acest sens facem un apel către toţi credincioşii care vor să contribuie şi să aducă un prinos de mulţumire sfântului cu rugămintea dacă aveţi prin casele dumneavoastră metale din aur sau argint care nu vă mai sunt de folos pentru a putea duce la bun sfârşit acest lucru.
Vă mulţumim anticipat şi totodată vă încredinţăm că vă vom pomeni în rugăciunile noastre. (ataşat puteţi trimite şi un pomelnic)
Pentru persoanele din Bucureşti care nu pot ajunge la mănăstirea noastră puteţi apela la numerele de telefon: 0767.891.787 sau 0742.002.688 (sora Petruţa).

vineri, 4 februarie 2011

Concurs cu premii de la editura Iona


Editura Iona vă ivită la un nou
CONCURS
Cei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc). Toţi participanţii vor primi 20% reducere la titlurile comandate (dacă doresc).
Pentru a participa la concurs trebuie să răspundeţi aici la întrebarea: Câte zile a stat Prorocul Iona în pântecele balenei?Aveţi şanse de trei ori mai mari dacă puneţi un link pe blogul vostru către acest concurs sau adăugaţi pe blog bannerul nostru (dacă aţi făcut unul dintre aceste lucruri, vă rog să menţionaţi în comentariu).Cărţile care vor fi oferite drept premiu sunt:
Cântarea lui Nicolae: Povestea Imnului Trisaghion
Povestea Sfântului Ierarh Nectarie, Făcătorul de minuni
Hristologia de Sfăntul Nectarie al Pentapolei
Concursul se încheie pe 10 februarie, iar câştigătorii vor fi anunţaţi pe 11 februarie.
Mult succes!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails